Elaborarea unei matrici de specificatii

MATRICEA DE SPECIFICAŢII

Elaborarea unei probe de evaluare presupune parcurgerea mai multor etape:

     1. Stabilirea scopului probei (diagnostic sau prognostic)

     2. Realizarea matricei de specificaţii

     3. Precizarea competenţelor de evaluat

     4. Construirea itemilor

     5. Elaborarea baremului de evaluare

     6. Revizuirea testelor şi a schemei de notare, dacă este cazul, în urma pilotării itemilor.

    În funcţie de scopul şi tipul testului care trebuie proiectat, se poate elabora o matrice despecificaţii generală sau detaliată (Stoica, 2001). 40    Matricea de specificaţii generală este utilă în proiectarea testelor sumative care vizeazădomenii istorice/ conţinuturi largi şi competenţe cu nivele de complexitate ridicate. Ele specificăunităţi mari de conţinut şi nivele taxonomice generale.    Matricea de specificaţii detaliată este recomandată în cazul testelor sumative carevizează conţinuturi mai restrânse (evaluare la finalul unei unităţi de învăţare, la finalul unuisemestru etc.) şi chiar în cazul testelor formative (care pot viza conţinutul unei singure lecţii şi,în mod evident, nu pot ţinti decât anumite nivele taxonomice). Ea poate detalia fie conţinuturilecare vor fi acoperite prin test, fie competenţele, fie pot include informaţii amănunţite despreambele dimensiuni.     În construirea unei matrici rolul profesorului evaluator este definitoriu deoarece el atribuieprocentele ce urmează a fi evaluate din fiecare competenţă, pe fiecare domeniu/ conţinut/ temă.Să presupunem că, în cadrul unui test, este necesară evaluarea a cinci competenţe (C1, C2,C3, C4, C5) prin intermediul a patru teme (T1, T2, T3, T4). Pentru început se determină pondereape care fiecare competenţă şi temă o va avea în cadrul testului. Astfel, se atribuie - pe ultimalinie a matricei- ponderile 20%, 15%, 10%, 15%, 40% pentru competenţe şi ponderile 30%, 20%,10%, 40% pentru teme - pe ultima coloană a matricei.

    Completarea celulelor matricei se realizează prin înmulţirea liniilor cu coloanele
corespunzătoare. Procentele din interiorul fiecărei celule a matricei sunt determinante pentru
calcularea numărului de itemi. Astfel, profesorul evaluator stabileşte, pentru început câţi itemi
vor fi incluşi în test, după care calculează, cu ajutorul datelor din matrice, numărul acestora
pentru fiecare competenţă, respectiv, conţinut. În situaţia în care se decide ca numărul total al
itemilor să fie 30, calcularea numărului de itemi necesari evaluării C1 prin T4 este 6/100x30 =
2,4 itemi(2 itemi).
    Nu este obligatoriu ca toate celule matricei să fie completate, deoarece profesorul
evaluator poate considera că evaluarea unei competenţe specifice o realizează, cu precădere,
printr-un anumit conţinut, în timp ce evaluarea unei alte competenţe este mai util a fi realizată
printr-un alt conţinut.
    O matrice de specificaţii generală pentru evaluarea competenţelor specifice şi a
conţinuturilor din domeniul Popoare şi spaţii istorice (clasa a IX-a) poate fi:

    Completarea matricei cu numărul de itemi corespunzători (cifrele înscrise în paranteze)
pleacă de la premisa că testul va avea 10 de itemi. (Observaţie: În situaţia în care se obţine un
număr zecimal prin calcularea numărului de itemi din numărul total de itemi ai testului,
profesorul rotunjeşte numărul de itemi corespunzător competenţei specifice şi conţinutului.)
    Matricea detaliată se poate obţine atât prin scrierea pe coloană a problemelor de atins -
sumerienii, evrei, egiptenii, tracii, grecii, romanii, respectiv, popoarele germanice, romanice,
slave, arabii, fino-ugrice, turcice, cât şi prin detalierea competenţelor specifice.
    În baza matricei de specificaţii profesorul evaluator stabileşte competenţele de evaluat,
iar plecând de la acestea se „aleg” tipurile de itemi necesari realizării testului.