пятница, 16 января 2015 г.

Taxonomii ale Obectivelor


        Taxonomie a obectivelor reprezintă o clasificare sistematică a finalităților procesului de învățămînt.
        Obectivul este o reflectare anticipată a rezultatului învățării ce se produce în cadrul unei segvențe educaționale concentrînduse asupra rezultatului la care trebue să ajungă într-o segvență determinată proectăndul sub forma unui " dat" care poate fi evaluat. Scopul se concentrează asupra desfășurării acțiunii anticipîndui etapele și operațiile prin prisma unei finalități generale mai îndepărtate.Formularea obectivelor operaționale țin de unele cerințe ca:

·                     Să fie clare, explicite atît pentru elec cît și pentru profesor.
·                     Să fie accesibile majorității elevilor și realizabile în interval de timp efectiv.
·                     Să corespundă particularităților de vîrstă a elevilor și pregătirii anterioare a lor.
·                     Să nu fie prea numeroase.
·                     Să descrie un comportament observabil și măsurabil (nu se admite verbul să poată și să cunoască).
·                     Să vizeze o operație singulară.
·                     Să fie transmisibile de la situație pedagogică la o situație reală din viață.
·                     Să reflecte activitatea elevilor și nu a profesorului.
        Una dintre cele mai cunoscute taxonomii este taxonomia lui Bloom bazară pe obective cognitive care poate fi completată de taxonomia lui Krahwochl bazată pe domeniul afectiv și taxonomia lui Simpson bazată pe domeniul psihomotor.        Pentru fiecare domeniu sînt identificate competențe care marchează pe fiecare din aceste niveluri.        Bloom a identificat stadiile învățării urmărind firul logic al gindirii:"Înainte de orice trebue să cunoști conceptul apoi săl înveți, apoi săl poți aplica, săl poți analiza, să fii capabil să sintetizezi și să evaluezi".        În 2001 ele au fost revizuite și formulate sub forma unor verbe:

·                     A ține minte-a recunoaște,a descrie,a identifica, a numi , a găsi.
·                     A înțelege-a interpreta,a sumariza, a parafraza, a clasifica, a compara, a explica, a exemplifica.
·                     A aplica-a implementa, a folosi, a executa.
·                     A analiza- a compara, a organiza, a atribui, a sublinia, a structura, a integra.
·                     A evalua- a verifica, a critica, a experimenta, a judeca, a detecta, a testa, a monitoriza, ș.a.
·                     A crea-a construi, a planifica, a inventa, a face.
Pentru domeniul afectiv sau Crahcohl:

·                     Receptare
·                     reacție sau răspuns
·                     valorizare
·                     organizare
·                     caracterizare
·                     evaluare
Pentru domeniul psihomotor(domeniul psihologic): 

·                     Percepere
·                     dispoziție
·                     reacție dirijată
·                     automatism
·                     reacție complexă

·                     evaluarea

STRATEGII DIDACTICE APLICATE ÎN PREDAREA-ÎNVĂȚAREA INFORMATICII

Strategie didactică-integrare logică a mai multor metode,procedee,tehnici și mijloace didactice, care se utilizează pentru realizarea sarcinilor didactice

Procedeu didactic-secvență a metodei

Tehnică didactică-îmbinarea mai multor părocedee didactice

Metodă-plan de acțiune, transpus într-un ansamblu de operații mintale și practice, prin care elevii dobîndesc cunoștințe, priceperi, capacități și aptitudini

Functiile metodelor didactice:
·                      Comunicativa, de transmitere a noi cunostințe/abilități/atitudini.
·                      Cognitivă, de dobîndire de noi cunoștințe/abilități/atitudini.
·                     Normativă, de organizare, dirijare și corectare continuă a procesului de instruire.
·                     Motivațională, de a stîrni și menține interesul elevului
·                      Operațional-instrumentală, ca intermediar între elev și unitatea de conținut.

METODE DIDACTICE:
·                     CONVERSAȚIA
·                     EXPUNEREA
·                     PROBLEMATIZAREA
·                     EXPERIMENTUL
·                     STUDIUL DE CAZ
·                     S.I.N.E.L.G.

·                     ETC.

LECȚIA-FORMĂ FUNDAMENTALĂ A PROCESULUI DE INSTRUIRE LA INFORMATICĂ

Lecția-formă fundamentală a procesului de învățămînt, în care se desfășoară activitatea elevilor sub conducerea profesorului.
TIPURILE PRINCIPALE DE LECȚII:
·                     de transmitere sau însușire a cunoștințelor
·                     de formare de priceperi și deprinderi
·                     de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor
·                     de evaluare a performanțelor școlare
·                     mixtă
Alt tip de lecție: 
evocare-realizarea sensului-reflecție-extindere

La etapa de evocare se provoacă interesul elevului pentru tema nouă.
La etapa de realizare a sensuluielevul vine în contact cu noile informații.
La etapa de reflecție se consolidează cunoștințele.

La etapa de extindere se implică elevii în diverse condiții de integrare autentice.

EVALUAREA LA INFORMATICĂ

Metodele contemporane presupun următoarele tehnici de evaluare:
1.           observarea și aprecierea verbală
2.           chestionarea orală
3.           lucrări scrise
4.           teste docimologice
5.           lucrări practice
6.           prin utilizarea calculatorului
7.           proiecte și portofolii
8.           examene
Itemii incluși în evaluare sunt clasificați în 3 mari categorii:
·                     OBIECTIVI(de tip pereche, cu alegere duală, cu alegere multiplă,cauză-efect)
·                     SEMIOBIECTIVI(cu răspuns scurt, întrebări structurate)
·                     SUBIECTIVI(rezolvare de probleme, eseul)
Putem clasifica forme de evaluare în funcție de timpul cînd se aplică acestea:
·                     evaluarea inițială, care conduce la formarea unei imagini despre bagajul de cunoștințe al elevului, care pornește ''la drum''.
·                     evaluarea formativă, care se aplică pe întreaga durată a programului de studiu.

·                     evaluarea sumativă, care se efectuează la sfîrșitul fiecărei unități de învățare, semestru sau an de studiu.

CURRICULUMUL DISCIPLINEI INFORMATICA

Curriculumul este un cuvînt-cheie al pedagogiei contemporane, care semnifică alegere, cursă, drum. În sens larg, prin curriculum înțelegem ansamblul proceselor educative de învățare, prin care trece elevul pe durata parcursului său școlar. În sens restrîns, noțiunea de curriculum cuprinde ansamblul documentelor școlare de tip reglator, în cadrul cărora se indică datele esențiale privind procesele școlare și experiențele de învățare, pe care școala le oferă elevului.Astfel de curriculum se numeșteoficial .
  Curriculumul la informatică se bazează pe următoarele tipuri de competențe:
·                     competențe-cheie(au fost definite pe baza competențelor-cheie descrise de comisia europeană)
·                     competențe specifice disciplinei informatica (descriu detalieri ale celor 10 competențe-cheie)
·                     subcompetențe(determină esența studiului informaticii pentru fiecare treaptă de studiu

PROIECTAREA DIDACTICĂ

Proiectarea didactică-activitate complexă de anticipare a ceea ce dorește și trebuie să realizeze profesorul împreună cu elevii în cadrul unei lecții (sistem de lecții), astfel încît competențele sau obiectivele să fie atinse.
  La elaborarea proiectului de lungă durată profesorul utilizează:
·                     curriculumul la disciplina școlară
·                     manualul
·                     ghidul de implementare a curriculumului la informatică
·                     ghidul profesorului la manualul respectiv
·                     alte referințe bibliografice
La elaborarea planificărilor se parcurg următoarele etape:
·                     realizarea asocierilor dintre subcompetențe și conținuturi
·                     împărțirea conținuturilor în unități de învățare
·                     stabilirea succesiunii de parcurgere a unităților de învățare
·                     alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare unitate de învățare, în concordanță cu subcompetențele și conținuturile vizate.